Pentru a descrie recentul articol al lui Prause si Pfaus, intitulat Asocierea Stimulilor Sexuali cu o Mai Mare Responsivitate Sexuala, iar Nu Cu Disfunctia Erectila, am ales metafora fructelor false. Nu am facut acest lucru din cauza simbolismului falic al bananei, ci din cauza faptului ca autorii prezinta niste concluzii false. Acest articol, publicat in numarul din aprilie 2015 al revistei on line numita Medicina Sexuala (DOI: 10.1002/sm2.58), pare sa ofere o sinteza a descoperirilor facute de catre Prause in incercarile ei de cercetare in domeniul pornografiei. Insa, la o citire mai atenta, articolul apare ca fiind lipsit de orice substanta reala.
Pe baza acestei incercari, autorii ofera concluziile nejustificate care sustin ca pornografia este inofensiva si ca ar trebui privita ca pe un superaliment sexual. Aceste concluzii corespund liniei generale stabilite de autori prin precedenta lor „concluzie”, cum ca, de fapt, dependenta de sex nu exista, si ca unii oameni doar au nevoie de mai mult dintr-un lucru care este bun.
Autorul principal a pornit o cruciada personala spre a discredita ideea ca pornografia si comportamentele sexuale ar putea fi adictii. Pe Internet, ea se refera la adictia sexuala ca fiind un „nonsens”, iar acest lucru a devenit o parte a semnaturii ei. Dar intreaga ei cercetare sufera de un sablon comun. Autoarea ia un set de date indoielnice, bazate pe o metodologie de cercetare proasta, si anunta o descoperire cutremuratoare, daca nu cumva fara nicio legatura.
Pe de o parte, inteleg impulsul. Faptul ca cercetarea de proasta calitate esueaza sa demonstreze legatura dintre doua lucruri nu este numai lipsit de sens, ci este si plictisitor. Daca vrei sa obtii titlurile ziarelor, nu poti sa spui „Nu S-A Descoperit Nicio Legatura Intre Faptul ca Unele Persoane Au Vizionat Pornografie in Laborator si Performantele Lor Sexuale Auto-Evaluate!”. Ar suna la fel de interesant ca si titlul satiric din Pan-Arabia Enquirer: „Inundatie de Compatimiri pentru Expatriati dupa Ruinarea Planurilor de Gustare”.
Asa ca, in acest caz, titlul se transforma in „descoperirea” faptului ca pornografia este de fapt utila pentru functionarea sexuala, lucru care este pe cat de senzational, pe atat de nefondat. Au aparut o serie de critici ale acestei cercetari, meticuloase si severe, care s-au referit la ce reprezinta de fapt aceste date si la faptul ca, pornind de la ele, nu poate fi formulata nicio concluzie, de niciun fel. Niciuna.
Proclamarea acestui articol, care demonstreaza orice despre efectele pornografiei, ca si studiu stiintific de catre un cercetator UCLA, este un lucru gresit din toate punctele de vedere. Este mult prea gaunos pentru a putea fi numit stiintific, asa cum veti vedea daca va veti uita la criticile citate mai jos. De fapt, nu este un studiu, ci este mai degraba o incercare de meta-analiza a unor seturi de date anterioare. Si exista intrebarea daca aceste date pot fi intr-adevar combinate intr-un mod util si demn de incredere; prin urmare, articolul este numit „franken-paper”. In cele din urma, desi datele provin din munca pe care dr. Prause a desfasurat-o la UCLA, legaturile ei precedente cu aceasta institutie par a fi luat sfarsit.
Acest asa numit studiu a fost pur si simplu demolat de catre medicul dr. Rick Isenberg, Director Executiv Interimar pe Uro-Ginecologie, la Fundatia Americana pentru Cercetarea Adictiilor, care a scris o larga critica editorilor revistei si care a declarat, in privat, ca este uimit ca evaluatorii au considerat acesta cercetare ca fiind credibila si demna de a fi publicata. Studiul a fost demontat in termenii cei mai fundamentali si mai usor de inteles intr-un articol al lui Gabe Deem. Cercetarile care sustin legatura cu disfunctia erectila cauzata de pornografie au fost schitate pe site-ul Your Brain on Porn. Recentul articol al lui Prause a fost respins si intr-un articol al lui Rob Weiss LCSW si dr. Stefanie Carnes. Niciuna dintre aceste critici nu sufera de vreo influenta ideologica, cu toate ca, pe baza cercetarilor facute si a experientei clinice, toti cred ca sexul si pornografia pot sa devina o adictie, si ca pornografia pe Internet implica anumite riscuri predictibile.
Exista anumiti oameni de stiinta care sustin ca pornografia ii poate ajuta pe unii pacienti sa-si invinga disfunctiile sexuale. Dar chiar daca este adevarat, acest lucru este irelevant pentru faptul ca pornografia poate sa devina o adictie si sa fie daunatoare. Cele doua ipoteze trebuie sa fie investigate separat, deoarece adevarul sau falsitatea uneia nu o dovedeste si nici nu o infirma pe cealalta.
Daca ati urmarit aceasta dezbatere mult trambitata, ati observat poate ca ea are o miza in lumea reala. Cei care promoveaza pornografia ar vrea ca noi sa credem ca clinicile si organizatiile care lucreaza cu dependentii de sex si de pornografie s-au implicat in aceasta numai pentru bani. Insa marea majoritatea a acelora dintre noi care fac aceasta munca nu se imbogatesc.
Cine se imbogateste? Industria pornografiei pe Internet. Si apropo, industria pentru adulti si platformele si aplicatiile inrudite, cauta in mod agresiv autori si cercetatori care sa fie dispusi sa scrie lucruri favorabile intereselor lor. Stiu acest lucru deoarece am fost abordata de catre un renumit serviciu de intalniri online, care vroia sa stie daca as fi dispusa sa scot in evidenta in articolele mele descoperirile care le sunt lor favorabile.
Potrivirea dintre dimensiunea si puterea industriei pornografice si franciza tratamentului adictiei de sex nu este un concurs. Daca pornografia este o balena, atunci tratamentul adictiei de sex este doar un parameci. Acest lucru este adevarat chiar avand in vedere faptul ca cererea pentru reabilitare si consiliere este in continua crestere (vezi si postarea mea: Dependenta de Sex este Reala: Intreaba Numai un Dependent de Sex). Spun cumva ca publicitatea excesiva pe care o antreneaza cercetatorii pro pornografie este cumparata si platita? Nu. Nu stiu de unde vin fondurile. Si nu am nici cea mai mica idee cum de un astfel de articol scapa evaluatorilor unei reviste altfel cu o reputatie buna. Dar, in acest caz, rezultatul este inselator si daunator, indiferent de motivatie.
Articol de
Tradus de Mihai Lica Pura, voluntar AFR. Articolul original il gasiti AICI.